Puține subiecte încing o scară de bloc precum locurile de parcare. Mașini mutate noaptea, bariere improvizate, conuri de plastic puse la ora șase dimineața, discuții care ajung la poliția locală. Sub toată agitația stă o realitate juridică pe care mulți proprietari o descoperă abia când primesc amenda: terenul din fața blocului nu aparține nici asociației, nici locatarilor, ci, în cele mai multe cazuri, primăriei.
Cine e, de fapt, proprietarul terenului
Un bloc stă pe un teren cu regim juridic mixt. Suprafața de sub construcție și, uneori, o fâșie îngustă în jurul ei aparțin proprietarilor de apartamente, în cotă indiviză. Restul — aleile, spațiile verzi, platformele betonate, parcările amenajate — face parte din domeniul public al orașului sau al sectorului.
Consecința e directă. Faptul că locuiești acolo de treizeci de ani nu îți dă niciun drept asupra unui loc anume. Nici faptul că ai turnat tu betonul, nici că ai plătit vopseaua pentru marcaj. Dreptul de folosință se naște dintr-un singur lucru: un contract de atribuire semnat cu primăria.
Cum se atribuie, pas cu pas
Procedura diferă de la un oraș la altul, pentru că se stabilește prin hotărâre de consiliu local, dar scheletul e cam același peste tot.
- Primăria amenajează și inventariază parcarea de reședință, o marchează și o numerotează.
- Se anunță public perioada de depunere a cererilor, de regulă anual, cu termen limită afișat la avizier și pe site.
- Depui cererea, împreună cu actul de identitate cu domiciliul sau reședința în imobilul respectiv, actul de proprietate ori contractul de închiriere, certificatul de înmatriculare al mașinii și dovada că nu ai datorii la bugetul local.
- Dacă numărul de solicitanți e mai mare decât numărul de locuri, se organizează licitație publică sau se aplică criterii de departajare stabilite prin hotărâre.
- Câștigătorul semnează contractul, plătește taxa anuală și primește locul marcat cu numărul respectiv.
Regula aproape universală e un singur loc de parcare pentru un apartament, indiferent de câte mașini are familia. Al doilea loc se poate atribui doar după ce toate cererile de prim loc au fost onorate, și de obicei rămâne o ipoteză teoretică în cartierele dense.
Persoanele cu handicap au, prin lege, dreptul la un loc gratuit, adaptat și marcat corespunzător, atribuit cu prioritate, fără licitație.
Ce e ilegal, deși toată lumea face
Lista e mai lungă decât pare și fiecare punct din ea produce, an de an, amenzi și procese.
Blocarea unui loc neatribuit cu lanț, bolard, ghiveci sau con nu e o soluție de bun-simț, ci ocupare abuzivă a domeniului public. Poliția locală poate ridica obiectul și poate sancționa contravențional.
Marcarea cu vopsea a unui loc, fără aprobare, e la fel de nelegală, chiar dacă vecinii au fost de acord. Asociația nu are competența de a atribui locuri pe domeniul public, iar o hotărâre a adunării generale în acest sens nu produce efecte în afara imobilului.
Parcarea pe spațiul verde rămâne una dintre cele mai amendate fapte din marile orașe, cu sancțiuni care în unele localități depășesc cu mult valoarea taxei anuale de parcare.
Și, poate cel mai important pentru liniștea scării: dacă cineva îți ocupă locul atribuit prin contract, soluția nu e nici bilețelul agresiv sub ștergător, nici zgârietura. Suni la poliția locală, arăți contractul și numărul marcat, iar mașina poate fi ridicată pe cheltuiala proprietarului ei.
Cât costă și de ce merită totuși
Taxa anuală variază enorm. În orașele mici poate fi de câteva zeci de lei, în marile orașe ajunge la câteva sute, iar în zonele ultracentrale locurile se scot la licitație cu pas de ofertare, ceea ce împinge prețul mult peste minim.
Chiar și așa, raportul rămâne favorabil. Un abonament într-o parcare privată din apropiere costă, aproape peste tot, de câteva ori mai mult, iar alternativa gratuită înseamnă căutat douăzeci de minute în fiecare seară și, ocazional, o amendă.
Un aspect subestimat este că disponibilitatea parcării influențează direct valoarea apartamentului. În ansamblurile noi, locul de parcare are act separat și se vinde odată cu locuința. În cartierele vechi, unde totul depinde de o listă de la primărie, cumpărătorii experimentați întreabă despre parcare înainte de a întreba despre termopane — e unul dintre criteriile care contează serios atunci când alegi cartierul potrivit pentru prima locuință.
Merită verificat, o dată pe an, calendarul primăriei. Cererile se depun într-o fereastră scurtă, adesea anunțată discret, iar cine o ratează așteaptă douăsprezece luni. Iar dacă asociația vrea să amenajeze locuri suplimentare pe terenul aflat efectiv în proprietatea comună, discuția se mută la adunarea generală și la fondul din care se plătesc lucrările, cu autorizațiile de rigoare obținute înainte, nu după ce a venit betonul.
