Pentru majoritatea oamenilor, ziua semnării actelor la notar vine după săptămâni sau luni de căutări, vizionări și negocieri, iar tensiunea emoțională e mare — e, la urma urmei, probabil cea mai scumpă achiziție pe care o vor face vreodată. Din păcate, tocmai această tensiune face ca detalii importante ale procedurii notariale să treacă neobservate. Înțelegerea pașilor din timp ajută la a trece prin proces relaxat, nu în alertă.
Ce se întâmplă înainte de ziua semnării
Notarul nu doar redactează actul, ci verifică legalitatea întregii tranzacții. Primul pas real, adesea invizibil pentru cumpărător, este verificarea extrasului de carte funciară pentru autentificare — un document diferit de extrasul informativ obișnuit, valabil doar 24 de ore de la eliberare și emis special pentru ziua tranzacției. Acesta confirmă că, în intervalul scurs de la ultima verificare, nu au apărut sarcini noi pe imobil, cum ar fi un sechestru sau o ipotecă înregistrată în ultimă clipă.
Tot înainte de semnare, notarul solicită sau primă de la vânzător certificatul fiscal, care atestă că nu există datorii către bugetul local pentru imobilul respectiv. Dacă tranzacția implică un credit ipotecar, banca finanțatoare trimite propriile condiții către notar, iar acesta trebuie să le integreze exact în act — de aici vine adesea și nevoia unei zile suplimentare de așteptare, dacă documentele bancare ajung târziu.
Ce se semnează efectiv și în ce ordine
În ziua propriu-zisă, actul cel mai important este contractul de vânzare-cumpărare, dar el nu apare din senin — de regulă e precedat de antecontractul semnat cu săptămâni sau luni în urmă, care fixează prețul și condițiile. Notarul citește actul cu voce tare, iar ambele părți au dreptul — și e recomandat — să pună întrebări pe fiecare clauză, nu doar să dea din cap și să semneze rapid pentru că „așa e formularul standard”.
Dacă există credit ipotecar implicat, se semnează simultan și contractul de ipotecă în favoarea băncii, iar plata prețului se face de regulă prin cont escrow sau prin transfer condiționat, nu cash la masă, exact pentru a proteja ambele părți. Cumpărătorul nu intră în posesia banilor vânzătorului direct — banca eliberează suma către vânzător doar după înscrierea ipotecii în cartea funciară, ceea ce înseamnă că proprietatea efectivă a banilor se transferă cu o mică întârziere față de semnătura pe hârtie.
Ce urmează după ce actul e semnat
Semnătura la notar nu încheie procesul. Actul trebuie înscris în cartea funciară, iar acest pas — realizat de regulă chiar de biroul notarial, ca serviciu inclus — durează de la câteva zile până la două-trei săptămâni, în funcție de încărcarea oficiului de cadastru local. Până la înscrierea efectivă, cumpărătorul e proprietar din punct de vedere al actului semnat, dar publicitatea imobiliară completă apare abia după acest pas administrativ.
Un detaliu ignorat frecvent este predarea efectivă a imobilului, care nu se confundă cu semnarea actului. Cheile, citirea contoarelor și eventualele bunuri lăsate în apartament ar trebui consemnate separat, printr-un proces-verbal de predare-primire, chiar dacă tranzacția e o vânzare, nu o închiriere. Practica asta, împrumutată din contractele de zona închirierilor, evită discuții ulterioare despre cine răspunde pentru o factură restantă la utilități sau pentru o defecțiune descoperită abia după mutare. Cine tratează ziua de la notar ca pe un simplu formalism de bifat riscă exact genul de detalii mărunte care, lăsate nerezolvate, se transformă în conflicte inutile peste câteva luni.
